La serviciu citesc carti pentru copii si acasa ma uit la filme de groaza noaptea. Sunt un monstru cu suflet de copil :))
Pisoi difuz
Peisaj singuratic din 2008
Sa bem un rom, sa ne ridicam fularul peste nas si sa ne plimbam prin oras, mirosind de departe zapada care vine cu 131.
Ma tot mir cat de repede a trecut anul asta, mai ales de cand m-am mutat cu Cristina. Am trecut de la negru de suparare la un alb de calm si liniste. Bineinteles ca multe se mai pot schimba, dar deocamdata sunt intr-un loc atat de bun incat ma uit cu multa bunavointa la toate dezamagirile din trecutul apropiat si imi vine sa spun “cata apa de ploaie”.
Sunt din ce in ce mai zapacita, confuza, vesela la ore nepotrivite, neserioasa si ma stramb la fel de mult ca un prescolar in autobuz. Daca asta inseamna “sa ai o varsta” atunci e perfect!
Lectura la birou
Mereu cand schimb drumul spre serviciu am impresia ca dezvelesc un cadou nou, neasteptat.
Somnul meu e asa mare si inspaimantator incat seamana cu un clovn.
Yeti, barbatul care stie sa se faca remarcat, dar sa ramana in acelasi timp misterios.
Eu nu ma enervez, eu desenez.
Oaia care-mi pazeste foile de la carti si-a gasit jumatatea.
← Older Entries
Page 1 of 80
